La inceputurile ei, dragostea este, intr-adevar, oarba. Pe jumatate oarba. Pe jumatate, pentru ca ti se intampla mereu, inevitabil, sa te indragostesti de o singura emisfera.

Nici nu se poate altfel. Nu te poti indragosti de un om care nu iti place. Intotdeauna se intampla la fel: te indragostesti de o persoana care, printr-un "ce" necunoscut, te atrage magnetic. Daca atractia e reciproca si legatura se creeaza, urmeaza "luna de miere", care intotdeauna dureaza fix atat cat tine si atractia.

Dar cine poate consuma la infinit doar miere, si, mai ales, cine poarta-n sine-atatia stupi!? E firesc ca, mai devreme sau mai tarziu, fascinatia initiala sa se mai dilueze. Ceea ce inainte reprezenta misterul terenului neexplorat, acum ti-ai integrat deja, e parte din tine, e ceva ce "cunosti", ceva digerat. Iar orice mister digerat inceteaza a mai fi un mister.

Urmeaza apoi – dramatica, de cele mai multe ori – intalnirea cu celalalt el (ori cu cealalta ea). Incepi sa observi din ce in ce mai mult si mai des si cealalta emisfera, pe care nici n-o banuiai. Poate ca nici el(ea) n-o banuia. Poate ca tu ai fost pur si simplu poarta prin care ceva lui insusi necunoscut a iesit la suprafata.

Sau poate isi cunostea indeaproape "partea intunecata a lunii", dar nu a lasat la vedere decat ceea ce ochii tai vroiau sa vada. Si nu trebuie condamnat. Ti s-a ascuns pe jumatate pentru ca te dorea. Precum si tu il doreai, ascunzandu-te pe jumatate.

Si nici macar nu va dadeati seama ca va ascundeati. Era o involuntara si inconstienta joaca "de-a v-ati ascunselea". Dragostea lui te stimula sa dai tot ce ai mai bun in tine, infloreai…

Dar cat poate sa tina acest joc? Doar pentru ca n-ai mai vrea sa fie, cealalta emisfera a ta nu inceteaza sa existe. Iar emisfera asta despre care vorbesc nu reprezinta in nici un caz partea ta negativa. Nu e nici ceva static si dat pentru eternitate. Este vorba pur si simplu despre ceea ce simti(intuiesti) tu ca i-ar displacea(la tine) celui(celei) de care te-ai indragostit.

Si cum, oricat de mult ne-am asemana, ramanem iremediabil diferiti, ne plac si ne displac mereu alte lucruri si alte aspecte. In consecinta, emisfera pe care o infatisezi si cea pe care o tii ascunsa sunt mereu altele, mereu in schimbare. De aceea spun ca ceea ce ascunzi(sau uiti, intuitiv, sa arati) nu e, cel putin la inceput, ceea ce consideri a fi partea ta negativa, ci ceea ce crezi tu ca persoana de care te-ai indragostit intelege a fi neplacut.

Si uite-asa, ajungi pana la urma sa nici nu mai stii cine esti, cum esti, cat esti. Te reduci mereu, te tai si te despici – pentru a placea, pentru a fi placuta. De aceea nu cred in a indemna o femeie "sa para" misterioasa, pentru a avea succes inaintea "publicului" masculin. O femeie care "pare" e o femeie care nu prea mai "e". Este o femeie care nu se respecta indeajuns si care nu are suficienta incredere in sine.

O femeie nu are deloc nevoie sa mimeze misterul. Femeia este mister. Chiar daca ar dori si tot nu ar putea sa se miste dintr-un loc in altul fara ca misterul sa se miste o data cu ea. Problema este ca femeia ajunge sa nu mai creada in misterul propriu (iar la obtinerea acestui rezultat, barbatii din viata ei contribuie, din nefericire, cel mai mult). Si atunci se straduieste sa "devina", sa "para" misterioasa.

Daca este sa vorbim despre libertatea femeii, atunci trebuie spus neaparat ca o femeie libera, cu adevarat libera, este o femeie care nu incearca niciodata sa para altceva decat ceea ce este, care nu isi chinuie fiinta in permanenta, in fel si chip, pentru a ajunge sa corespunda nu stiu carui tipar de feminitate, nu stiu caror canoane estetice, morale si intelectuale inventate de cine stie ce idiot.

Nu spun ca a fi tu insati e un verb magic, care atrage barbatii precum becul aprins – tantarii. In mod normal, asa ar trebui sa fie. Deoarece atunci cand ai curajul sa fii asa cum esti, sa te iubesti asa cum esti, radiezi o energie atat de proaspata incat nu vad cui nu i-ar placea sa-ti fie-aproape. Problema este insa ca nici barbatii nu prea mai au incredere in ei si tocmai de aceea, in general, se tem de o femeie sigura pe ea, pe care nu pot s-o controleze. Atatea mii de ani de dominatie, in toate formele uratului, a "masculului" "puternic", cu un "intelect superior", asupra femeii au lasat urme adanci.

Inca prea multi dintre barbati au atat de inradacinate in subconstient dorinta si tendinta de a domina, de a-si controla femeia la fiecare pas, incat va va fi foarte greu sa le scoateti asta din cap! Avand in vedere acestea, fiind tu insati, nu ii vei atrage neaparat pe barbati. Dar chiar si daca ii vei atrage doar pe cativa, atunci sansele ca acestia sa fie oameni de calitate cresc foarte mult.

Asa ca, daca vreti, a fi tu insati poate functiona si ca un excelent mijloc de selectie. Nu ii vei selecta tu, ci se vor selecta singuri! Pentru ca e al naibii de greu de suportat pentru un barbat care nu e barbat o femeie care este femeie!

Mai vreau sa adaug ca nu trebuie sa cazi nici in capcana de a-ti dori sa fii tu insati pentru a atrage barbati adevarati. Nu! Trebuie sa fii tu insati pentru ca vrei pur si simplu asta. Atat. Restul sunt consecinte si adaosuri colaterale.

O femeie fericita este intotdeauna o femeie care se iubeste si se accepta asa cum este ea, in vreme ce o femeie care vrea mereu sa se ajusteze in functie de gusturile barbatilor, ori ale unui singur barbat (El!), nu are cum sa ajunga vreodata sa fie multumita. Omul are atat de multa nevoie de libertate incat, chiar daca ai cucerit un barbat, aratandu-te altfel decat esti in realitate, tocmai din aceasta cauza, undeva, in adancurile nebanuit de-adanci ale mintii si ale sufletului tau, vei porni deja sa il urasti.

...Uite ca nici nu mai stiu despre ce scriam la inceput! M-am lasat sedusa de misterul femeii. Asa se intampla ori de cate ori indraznesti sa te arunci in oceanul care e femeia… uiti tot ceea ce vroiai sa spui si sa faci, tot ce esti, tot ce-ai fi vrut sa fii…



Free Hit Counter


Free Counter


This entry was posted on 11/19/2008 01:09:00 AM and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comments:

    Ducesa said...

    este adevarat ce-ai scris...ha-ha,ce-mi vine sa rad cand citesc, de fiecare data, chestia de mai sus:"ia s-aud..."
    interesanta postarea! toate bune.

  1. ... on November 19, 2008 at 12:24 PM