Regretand moartea marelui poet roman Grigore Vieru, si tot apasandu-ma un gand trist, mi-am amintit ca am si eu cateva poezii preferate, ale lui, una chiar mai speciala, care a si fost pusa pe melodie.
Se numeste : CASA PARINTEASCA. De fiecare data cand o citesc/aud ma gandesc la "acasa", la parinti, la valori spirituale, la familie, la ce e mai de pret in ziua de azi pentru oameni, la cat conteaza aceste lucruri acum. Si din pacate simt un gust amar!
Valorile familiei, valorile de odinioara, si in general bogatiile noastre de traditie, avutiile noastre culturale, oameni ca acest poet si ca atatia alti artisti care ne dau tot sufletul lor.... sunt uitate si uitati.
Si e pacat...! Pentru ca asta cladeste sufletul de roman!


Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.


Autor: Grigore Vieru

Un omagiu adus poetului Grigore Vieru! Dumnezeu sa-l odihneasca!


Free Hit Counter




Free Counter


This entry was posted on 1/24/2009 01:46:00 AM and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.