Broscutza cu gura mare

"Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe..."
Constantin Brancusi

A nu te opri, a nu pune capat mersului inainte poate sa tina de mai multi factori. La mijloc poate fi pur si simplu ambitia, fie ea nativa sau cultivata in copilarie si mai tarziu. Tot la fel de bine, poate fi vorba despre energie, in ideea ca mergi inainte pentru ca, efectiv, nu te poti opri.
Fac o paranteza aici. Cu destula vreme in urma, un prieten ma intreba, intr-o perioada mai mult decat febrila a vietii mele: "N-ai sa obosesti?". Atunci, i-am raspuns – "Poate". Acum, i-as fi raspuns altfel, pentru ca intre timp am ajuns sa ma cunosc mai bine. I-as raspunde acum ca, daca esti un om care nu debordeaza de energie si care nu este manat, imboldit permanent de dorinta de a realiza tot felul de lucruri, atunci cu siguranta ca vei sfarsi prin a obosi.
Daca, in schimb, esti genul de om care nu poate sta locului, pentru care entuziasmul este motorul fiintei, atunci a te opri si a stationa mai mult echivaleaza cu un fel de moarte, de pieire.
Pentru cel care iubeste miscarea, a sta e pur si simplu a disparea.
Un alt factor care te poate determina sa urci mereu mai sus, sa cauti mereu mai departe poate fi si neastamparul de a descoperi lucruri noi, impulsul care vine de dincolo de tine – si caruia nu i te poti impotrivi – de a gasi mereu esente noi, de a scormoni neincetat in umbra misterului vietii.
–De ce sa te opresti cand mai ai atata Infinit in fata!? Sigur, acum, ca si aici este o potentiala capcana.
Pentru ca, daca te-ai urcat deja foarte sus, pe un varf de munte, vezi destul de bine-n departare. Insa, cum lumea nu are hotare, cu cat urci mai sus, cu atat realizezi mai bine infinitudinea Universului. Vezi departe, dar… parca ar mai fi ceva si "dincolo de departe". Parca ai vrea mai mult.
Parca "ce e dincolo" te incita mai mult. Parca mai mult te imbie la mai mult. …Si nu e vorba despre lacomie derizorie. E pur si simplu "pofta de mister".
– De ce te infrupti din carnea lui, de-aia creste si dorinta de a mai gusta putin.
Este misterul Coloanei fara Sfarsit, pe care l-am deslusit intr-o frumoasa zi a unei alte primaveri! – Mai ai de urcat exact atatea trepte cate ai urcat deja! …:))





Free Counter