Suntem fericiti, maine ne unim intreaga familie acasa!
Alegerea a fost facuta! Am ales sa fim regi si mandri in tara noastra, decat sa stam prin tari straine, muncind din greu doar ca sa ne asiguram existenta! Ne chinuiam prea mult, pentru mult prea putin!
Si avem mult prea multe de facut aici, ca sa ne mai pierdem timpul pe drumuri! Mult prea multi oameni de care sa ne bucuram, mult prea multe de terminat, mult prea multe de inceput.
Dar ce e mai important... nu mai puteam sa stam pe drumuri, in case straine, cu oameni mai altfel decat noi, vroiam sa venim la casa noastra, sa putem sa ne concentram la familia noastra si la viitorul nostru!
Sunt fericita! Ma simt linistita cum n-am mai fost de mult timp! Din momentul in care amandoi am luat hotararea ca pentru noi e mai bine asa, totul mi s-a parut roz, si viata dulce ca mierea! Stiu ca e criza, stiu ca e greu si aici! Dar nu ma sperie nimic, pot infrunta orice acum! Suntem acasa...suntem impreuna... in casa noastra...in siguranta, putem sa investim, sa ne-o facem mai mult a noastra, mai frumoasa, fara frica si gandul ca "n-o poti lua acasa".
E bine acasa..mai bine ca oriunde! Si stiu... acasa e acolo unde esti cu sufletul, dar noi am fost tot timpul cu sufletul aici!
Aici se potriveste foarte bine un text minunat, cules din folclor, care pe mine ma infioara pentru ca ma reprezinta si exprima exact ce simt:
Sociologii au studiat si identificat generatii: s-au perindat in ultimul secol generatia interbelica, generatia "baby boomers", generatia hippie, generatia youpie, generatia X, generatia Y.
Parintii nostri au fost generatia de sacrificiu.
Ei s-au chinuit cu comunismul pe model chinezesc antedecembrist. Apoi cu tranzitia; cu entuziasmul postdecembrist; cu nesiguranta zilei de maine; cu Caritasul, Bancorexul, FNI-ul. Cu inflatia, cu criza economica. Cu totul si nimic.
Apoi am venit noi. Noi suntem generatia care pleaca. Generatia care a plecat. Noi, care muncim la negru in Irlanda, care cersim in Franta, furam in Spania, spalam vase in Italia, ingrijim de copii in Anglia, care studiem in America, programam sau facem strip-tease in Canada.
Generatia care pleaca. Dezamagiti de prezent, visam la un viitor in care ne reintoarcem acasa plini de bani, ne luam case, ni le mobilam si dotam cu electrocasnice asa cum am vazut afara. Generatia care se straduieste sa puna un ban deoparte. Care vorbeste cu parintii prin telefoanele cu cartele cu cod. Care scrie mailuri prietenilor, vorbeste prin messenger cu fostele iubiri din tara, care tine bloguri si face poze. Orice numai sa nu ne instrainam.
Nu vrem sa fim francezi, italieni sau spanioli. Le vorbim limba de nevoie. Injuram, iubim, plangem in romaneste.
Suntem romani, chiar daca nu stam ore intregi la coada ca sa votam. Suntem romani atunci cand ascultam manele sau Parazitii si ne povestim viata de student.
Atunci cand intram pe forumuri de discutii si criticam ultimele hituri.
Atunci cand ne intoarcem acasa de sarbatori si dam de baut prietenilor.
Cand salivam la amintirea sarmalutelor de acasa, a muraturilor de iarna cum nu gasesti aici, a palincii, slaninei afumate, tobei, caltabosului, mamaligii.
Suntem generatia plecata pe afara. Un roman din sapte. Cu nimic deosebiti, schimbati totusi cu desavarsire. Ingrijorati de destinul tarii, dar usurati totodata la gandul ca, din fericire, nu e neaparat si al nostru.
O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colindele de Craciun, la ciocnitul oualor de Pasti.
La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet!!!
P.S. Am umblat o lume intreaga in lung si in lat, nicaieri nu e mai bine ca acasa, cand ai la ce sa te intorci. Si Dumnezeu ne iubeste, pentru ca noi avem la ce ne intoarce!
Iubiti-va casa, apreciati-va prietenii, stati cat mai mult cu familia, cu parintii dragi, cu mama cea buna, pentru ca asta inseamna acasa, acolo unde sunt ei, si unde ramane sufletul nostru.
Pace intre semeni!
Free Counter
Alegerea a fost facuta! Am ales sa fim regi si mandri in tara noastra, decat sa stam prin tari straine, muncind din greu doar ca sa ne asiguram existenta! Ne chinuiam prea mult, pentru mult prea putin!
Si avem mult prea multe de facut aici, ca sa ne mai pierdem timpul pe drumuri! Mult prea multi oameni de care sa ne bucuram, mult prea multe de terminat, mult prea multe de inceput.
Dar ce e mai important... nu mai puteam sa stam pe drumuri, in case straine, cu oameni mai altfel decat noi, vroiam sa venim la casa noastra, sa putem sa ne concentram la familia noastra si la viitorul nostru!
Sunt fericita! Ma simt linistita cum n-am mai fost de mult timp! Din momentul in care amandoi am luat hotararea ca pentru noi e mai bine asa, totul mi s-a parut roz, si viata dulce ca mierea! Stiu ca e criza, stiu ca e greu si aici! Dar nu ma sperie nimic, pot infrunta orice acum! Suntem acasa...suntem impreuna... in casa noastra...in siguranta, putem sa investim, sa ne-o facem mai mult a noastra, mai frumoasa, fara frica si gandul ca "n-o poti lua acasa".
E bine acasa..mai bine ca oriunde! Si stiu... acasa e acolo unde esti cu sufletul, dar noi am fost tot timpul cu sufletul aici!
Aici se potriveste foarte bine un text minunat, cules din folclor, care pe mine ma infioara pentru ca ma reprezinta si exprima exact ce simt:
Sociologii au studiat si identificat generatii: s-au perindat in ultimul secol generatia interbelica, generatia "baby boomers", generatia hippie, generatia youpie, generatia X, generatia Y.
Parintii nostri au fost generatia de sacrificiu.
Ei s-au chinuit cu comunismul pe model chinezesc antedecembrist. Apoi cu tranzitia; cu entuziasmul postdecembrist; cu nesiguranta zilei de maine; cu Caritasul, Bancorexul, FNI-ul. Cu inflatia, cu criza economica. Cu totul si nimic.
Apoi am venit noi. Noi suntem generatia care pleaca. Generatia care a plecat. Noi, care muncim la negru in Irlanda, care cersim in Franta, furam in Spania, spalam vase in Italia, ingrijim de copii in Anglia, care studiem in America, programam sau facem strip-tease in Canada.
Generatia care pleaca. Dezamagiti de prezent, visam la un viitor in care ne reintoarcem acasa plini de bani, ne luam case, ni le mobilam si dotam cu electrocasnice asa cum am vazut afara. Generatia care se straduieste sa puna un ban deoparte. Care vorbeste cu parintii prin telefoanele cu cartele cu cod. Care scrie mailuri prietenilor, vorbeste prin messenger cu fostele iubiri din tara, care tine bloguri si face poze. Orice numai sa nu ne instrainam.
Nu vrem sa fim francezi, italieni sau spanioli. Le vorbim limba de nevoie. Injuram, iubim, plangem in romaneste.
Suntem romani, chiar daca nu stam ore intregi la coada ca sa votam. Suntem romani atunci cand ascultam manele sau Parazitii si ne povestim viata de student.
Atunci cand intram pe forumuri de discutii si criticam ultimele hituri.
Atunci cand ne intoarcem acasa de sarbatori si dam de baut prietenilor.
Cand salivam la amintirea sarmalutelor de acasa, a muraturilor de iarna cum nu gasesti aici, a palincii, slaninei afumate, tobei, caltabosului, mamaligii.
Suntem generatia plecata pe afara. Un roman din sapte. Cu nimic deosebiti, schimbati totusi cu desavarsire. Ingrijorati de destinul tarii, dar usurati totodata la gandul ca, din fericire, nu e neaparat si al nostru.
O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colindele de Craciun, la ciocnitul oualor de Pasti.
La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet!!!
P.S. Am umblat o lume intreaga in lung si in lat, nicaieri nu e mai bine ca acasa, cand ai la ce sa te intorci. Si Dumnezeu ne iubeste, pentru ca noi avem la ce ne intoarce!
Iubiti-va casa, apreciati-va prietenii, stati cat mai mult cu familia, cu parintii dragi, cu mama cea buna, pentru ca asta inseamna acasa, acolo unde sunt ei, si unde ramane sufletul nostru.
Pace intre semeni!
Free Counter
4 comments:
DOAR NOI said...
Ma bucur pentru tine, pentru voi. Meritati!!! V-ati chinuit suficient. Putere si incredere in visele voastre.
Sunt o norocoasa ca va am de prieteni.
Mi-e tare dor de tine...si de-abia astept sa-l cunosc si pe Edy!
Anonymous said...
Nu pot sa-ti zic decat ca ma bucur nespus, si sper sa va fie bine! Si asa o sa fie, o sa vezi! Sunteti niste frumosi, calzi, iubitori si norocosi ca aveti atatea pentru care sa luptati impreuna!
Noi te iubim si va uram sa fiti fericiti!
mirela c said...
Sa reveniti cu bine !Ca acasa nu-i nicaieri si e bine ca simtiti asta.V aasteptam cu drag!
broscutza said...
va multumim dragele mele pentru sustinere si pentru cuvintele frumoase! Sunteti niste dragute! Va pup si numai bine!