Broscutza cu gura mare

Mi-e cam dor de casa... si oricat incerc sa nu ma gandesc, nu se duce deloc! Cu cat se apropie mai mult data plecarii in vacanta acasa, cu atat mi se pare ca timpul trece mai lent si mai agale. Si nu mi-e dor pt ca aici mi-ar fi rau, pentru ca atata timp cat il am pe Edi langa mine, inseamna ca familia si casa mea sunt aici, dar mi-e dor de parinti, de mamaia mea, de prieteni, de rasete, de bucataria mea cu coltar unde ne adunam cu totii la taclale,de craciunul romanesc, de toate bunataturile. Abia astept.. sunt sigura ca o sa avem parte de niste sarbatori minunate... sper sa avem timp sa vedem pe toata lumea.

Intre timp... tot uitandu-ma cu ochii in lacrimi prin poze, am dat si de niste poze cu casuta mea - <> de la Popesti, de care de asemenea mi-e dor, si pe care abia astept sa o mai imbunatatesc cu ajutorul lui Edi, ca doar are experienta, si doar mana de barbat se cunoaste intotdeauna...

Asa ca postez cateva poze cu prima casa facuta de mine, chiar daca e mica, e prima... si va fi in inima mea toata viata... Stiti cum se zice: prima casa e de incercare, a doua casa iti faci mana, si abia a treia e ACEEA!

MI-e dorrrrrrrrrrrrrrrr................!!!

P.S. Scuzati starea gradinii, dar daca nu sunt acolo, n-are cine sa se ocupe,..... dar negociez acuma cu Edi!!