A fost odata un baietel care isi dorea mult sa mearga cu tramvaiul. Parintii insa nu-l lasau. "Esti prea mic ca sa pleci din preajma blocului". Dar baietelul isi dorea mult asta. In fiecare zi ii insotea pe copiii de pe scara lui pana in dreptul statiei. Se uita cu jind cum traversau strada in fuga printre masini si se urcau in tramvaiul care ii ducea doua statii mai incolo. Acolo era un cinematograf unde ei vedeau filme pe furis.
Baietelului i se rupea sufletul ca nu se putea urca in tramvai. Asa promisese parintilor si avea sa se tina de cuvant. Toata ziulica statea pe marginea trotuarului si isi astepta amicii sa se intoarca si sa ii povesteasca filmele pe care le vazusera. Copiii veneau veseli si ii povesteau. El asculta cu ochii pierduti in zare apoi se ducea acasa si visa la cinematograful aflat la doar doua statii departare.Apoi intr-o buna zi colegii lui nu mai venira in dreptul statiei.Atunci baietelul isi lua inima-n dinti si tarversa strada. Fu cat pe ce sa fie lovit de-o masina mare. Ajunse in statie cu inima cat un purice cand deodata in dreptul lui aparu Tramvaiul. Usile se deschisera larg si oamenii incepura sa urce si sa coboare. Dar baietelul nu se putu misca. Privea fascinat treptele si bara si picioarele care urcau si coborau. Dar de urcat nu urca. Trecura cateva ore si cateva tramvaie si baietelul nu-si dadu seama ca se inserase cand un tramvai gol opri in dreptul lui. Atunci urca. Usa se inchise cu zgomot in spatele lui. Incepu sa respire mai repede. Palmele i se umezira si alunecau pe bara de sprijin. Inchise ochii cand tramvaiul se puse in miscare si ii deschise la urmatoarea statie. Apoi ii inchise din nou si tramvaiul iar se opri si el cobori speriat. Era intuneric de-a binelea si cinematograful lumina puternic de peste drum. Dar baietelului ii fu frica sa traverseze. Si iar astepta pana cand strada se goli. Atunci traversa caci nici o masina nu mai trecea pe acolo. Intra in cinematograf.Ii venea sa planga caci ar fi trebuit sa fie demult acasa dar luminile ecranului il atrageau peste poate. Filmul din seara aceea insa nu era pentru baietei. Si se sperie si se uita ingrozit la ecranul cu baieti si fete de mii de ori mai mari decat el. Incepu sa planga infundat de frica sa nu-l auda lumea prin sala. Voia sa plece dar ceva il tintui locului pana la capat. Doar cand se aprinse lumina fugi tremurand din toate incheieturile.Nimeri ultimul tramvai care il duse acasa. Numara statiile. Unu, doi. Acasa tatal sau il batu indelung ca sa nu mai plece vreodata de langa bloc.Dar baietelul nu planse de data asta. In cap ii ramasesera fetele si baietii de pe ecranul mare si luminos.

35 de ani mai tarziu....
Ea (26 de ani) Nu vrei sa stii unde am fost...
El (41 de ani) Nu, nu vreau...
Ea E doua noaptea, nu vrei sa stii unde am fost...
El Ai fost unde ai avut nevoie
Ea Nu te sperie nevoile mele...
El Nu.Nu ma sperie...Sunt nevoile tale si le iubesc...
Ea Vrei sa incercam in seara asta...
El Nu, nu cred ca am sa pot...
Ea Vrei sa punem un film? Poate te ajuta...
El Bine...Pune...
Ea se indreapta catre un sertar si scoate un dvd. Il pune.

35 de ani mai devreme
Baietelul incerca sa adoarma dar baietii si fetele de pe ecranul luminos i se perindara prin fata ochilor inchisi. Spatele incepu sa-l usture din ce in ce mai tare.

35 de ani mai tarziu.
Ea De ce nu te uiti?
El Ma uit dar nu simt nimic.
Ea Mie imi vine...
El As vrea...sa stii ca vreau...
Ea Si unde crezi ca am fost la doua noaptea...?
El Nu stiu... la o prietena...
Ea Stii c-am sa plec...
El Unde?
Ea La o prietena...si tu nu poti veni acolo..
El Am sa te astept..
Ea E posibil sa nu ma intorc..O sa vii dupa mine?

Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul statea pe marginea trotuarului si isi privea amicii cum se urcau in tramvai. "Hai ma vii? Hai c-am auzit c-ai fost si singur"...
Dar baietelul nu mai traversa de data asta.

Treizeci si cinci de ani mai tarziu
El Nu, nu am sa vin...

Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul le facu cu mana si se intoarse agale catre scara blocului.In parcul din spatele blocului nu era nimeni. Se mai auzea doar scartaitul unui leagan parasit cu putin timp in urma.


This entry was posted on 10/01/2008 04:27:00 PM and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comments: